Interpretarea este activitatea intelectuală de redare orală, dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă, a unor discursuri, prezentări, depoziţii, pledoarii şi alte forme specifice comunicării orale. Interpretarea este de obicei bidirecţională şi presupune o foarte bună cunoaştere a limbilor de lucru la nivel de specialitate şi oral, cunoştinţe lingvistice la nivel de expert şi cunoştinţe în specialitatea de lucru. 

Interpretarea simultană este folosită atunci când persoana care necesită interpretare nu participă în mod direct în procesul de comunicare. Interpretul începe redarea discursului în limba ţintă fără să aştepte ca vorbitorul să termine discursul în limba sursă. În asemenea cazuri interpretarea este de obicei unidirecţională. 

Interpretarea consecutivă este mai larg folosită şi este actul de redare în limba ţintă a discursului rostit de vorbitor în limba sursă, după ce discursul a fost încheiat sau după acumularea unui volum substanţial de informaţie. Interpretarea consecutivă este de obicei bidirecţională.